Nu vreau sa las sa treaca luna Martie, luna in care am sarbatorit Ziua Femeii, fara sa impartasesc cu voi o poveste feminina prin excelenta – povestea Jovis. 🙂
Jovis este “a two women show” am putea zice, un proiect mama-fiica sau fiica-mama in care noi doua ne ocupam de tot, de la crearea retetelor si manufacturarea produselor Jovis pana la magazinul online si social media. A fost si este o adevarata provocare…atat din punct de vedere profesional cat si in ceea ce priveste relatia dintre noi. Asta pentru ca eu si mama suntem foarte (dar foarte!) diferite ca stil. Si totusi Jovis nu ar putea functiona fara una sau fara cealalta, ca doua capete ale aceluiasi pod.
Totul a inceput prin 2010 cand eram studenta in anul I la facultate, cochetam cu ideea de retete cosmetice naturiste homemade si doar ce deschisesem blogul Jovis pe blogspot.com. Dupa ce am experimentat o vreme cu tot felul de balsamuri, lotiuni si unguente, am descoperit la un moment dat ideea de a-ti face propriul sapun. Wow, ce fascinata am fost atunci de tot universul nou care mi se deschidea in fata! Fabricarea sapunului este totusi un proces destul de amplu si complex in care nu m-am incumetat sa ma avant de una singura, asa ca am apelat la ajutorul mamei.
– Maman, am o idee, hai sa facem niste sapun. Ma ajuti?
– Ce sa facem?
– Sapun. Sapun natural.
– Cum adica sapun? Eu sa fac sapun?
– Da.
– Tu vorbesti serios?
– Da.
And the rest is history… 😀
Imi amintesc si acum cum am stat noi ore bune amestecand cu o lingura de lemn in oala cu pasta de sapun care nu se mai intarea odata (nici macar nu ne-am gandit sa folosim un mixer!), intrebandu-ne ce o sa iasa. Si daca o sa iasa ceva.
Primul sapun nu a fost prea grozav, nimic nu prea iese bine din prima, nu-i asa? Dar ne-a fascinat atat de tare procesul si calitatile sapunului natural, atat de diferit de ceea ce stiam pana atunci drept sapun, incat am continuat sa experimentam cu sarg. In acea perioada, dupa zeci si zeci de teste, am dezvoltat retetelor sapunurilor din gama Clasic, primele cu care am inceput.
Si tot atunci a inceput o noua etapa in relatia cu mama mea. Dupa o adolescenta tipica, mai zbuciumata si presarata cu o gramada de certuri si neintelegeri cu mama, acum eram partenere, descoperind si dezvoltand impreuna o pasiune noua.
Evident, mama avea si ea jobul si activitatile ei, eu aveam facultatea mea, iar in paralel cu toate astea era Jovis, care intre timp devenise un mini magazin online. Ziua ma duceam la cursuri, seara faceam produse si pregateam colete, in fiecare dimineata eram la posta, intre timp scriam si articole pe blog si invatam pentru examene, iar lucrurile se aglomerau din ce in ce mai tare. Un alt moment important a avut loc atunci. Eram foarte obosita, era noaptea tarziu si faceam colete. Imi doream doar sa ma odihnesc, dar aveam inca mult de lucru. Am inceput sa plang. Am sunat-o pe mama si i-am zis ca gata, nu mai pot, nu mai vreau Jovis, renunt la tot, sunt epuizata. Cred ca atinsesem rock bottom.
Atunci a fost momentul de all in al mamei. M-a linistit, mi-a zis ca nu este nevoie sa renunt pentru ca ma va ajuta ea, vom lucra impreuna si va fi bine. Si a fost. De atunci mama a intrat “full time” la Jovis si ne-am impartit sarcinile dupa chipul si asemanarea fiecareia. Ea a preluat manufacturarea produselor, eu am ramas cu retetele si online-ul.
Desi fizic ne asemanam foarte mult, personalitatile noastre sunt foarte diferite si chiar daca lucram amandoua la Jovis, nu putem lucra impreuna la acelasi lucru in acelasi timp. Avem stiluri diametral opuse si ajungem intotdeauna sa ne certam. Amuzant, nu-i asa? 😀 Dar intre timp am invatat cum sa navigam apele, cateodata capricioase, ale relatiei dintre noi si am ajuns sa ne completam excelent. O relatie de complementaritate.
Eu sunt atrasa de tot ce este nou, nerabdatoare, dornica sa experimentez si sa creez tot timpul cate ceva, ma plictisesc repede, nu imi place sa fac in mod repetitiv un lucru si tind sa ignor unele riscuri. Mama este mai analitica, mai reticenta la nou dar foarte organizata si metodica, ii place sa aduca la perfectiune ceea ce are deja, inainte sa inceapa ceva nou. Eu sunt cea care priveste catre viitor, mama are grija sa nu ni se dezintegreze prezentul sub ochi. Impreuna formam o creatura simbiotica ce are capul in nori si in acelasi timp radacinile adanc infipte in pamant. Asa mergem noi prin viata, asa exista Jovis. Asta este povestea noastra. 🙂
Ii sunt profund recunoscatoare mamei pentru tot.
Si daca tot este luna Martie despre femei si female empowerement, vreau doar sa scriu aici, negru pe alb: Maman, esti cea mai grozava femeie pe care o cunosc! Keep rocking and inspiring!
Acum sunt tare curioasa de povestile voastre mama – fiica, asa ca vom organiza un concurs frumos pe Facebook, dedicat mamelor si fiicelor. Stati pe-aproape! 🙂 🙂
Cu drag,
Ioana
Leave a Reply