Raluca – un dor călător

Inainte sa devina un magazin online, o firma, un brand de cosmetice naturale romanesti, Jovis a fost un blog. Blogul meu personal in care scriam despre retete cosmetice naturiste, aromaterapie si stil de viata sanatos, dar si multe povesti si experiente din viata de zi cu zi. Cumva, de-a lungul timpului componenta de blog s-a pierdut. Timpul disponibil pentru scris s-a imputinat si articolele s-au rarit. Dar imi lipseste blogul, imi este dor de scris si de legatura cu voi, comunitatea Jovis, pe care o aveam, o simteam, atunci cand scriam.

Asa ca m-am hotarat sa readuc blogul la viata, dar de data asta intr-un mod diferit. Nu va mai fi despre retete cosmetice ci despre voi, oamenii din jurul Jovis care ne sunteti alaturi de atata timp. Despre clienti, prieteni, creatori si artizani, persoane cu povesti, emotii si idei frumoase de impartasit, de la care putem invata cate ceva.

Pe Raluca am cunoscut-o virtual acum mult timp (sa tot fie 6-7 ani), prin intermediul blogului Jovis, iar in realitate ne-am intalnit prima data in 2015. A doua oara s-a intamplat chiar acum cateva saptamani, in Belgia, unde Raluca locuieste si face mai multe lucruri grozave:

  • Scrie despre doruri calatoare pe blogul ei, calador.ro
  • Face cele mai bune prajturi din lume
  • Creeaza flori decorative din hartie
  • Citeste zeci de carti (totdeauna ma minunez de statistice tale pe Goodreads, Raluca!)
  • Bea ceai la modul profesionist – adica bea si studiaza ceaiul, caci urmeaza sa se inscrie la cursurile Academiei de Ceai din Bruxelles
  • Calatoreste de-a lungul si de-a latul lumii

Ne-am intalnit intr-o dupa amiaza pentru o cafea, o plimbare lunga si cateva prajituri delicioase si am vorbit despre mai multe.

Despre viata pe meleaguri straine

”Ma aflu in Antwerpen acum, un oras din Flandra, Belgia, unde locuiesc de cinci ani si jumatate. Am petrecut aici cei mai frumosi ani din viata mea, dar si cei mai grei dintotdeauna. A fost cea mai transformativa experienta pe care-am trait-o si pe care o recomand oricui. Nu un Erasmus (desi orice e mai bun decat deloc), ci un an, minim, pe alte meleaguri, intr-o tara a carei limba n-o cunosti, ca sa fie disconfortul si mai mare.

Sa imbratisezi o alta cultura, sa pornesti la drum cu inima deschisa si sa fii gata sa accepti ca viata-i grea – ceva ce mi-ar fi placut si mie sa aud atunci cand m-am suit intr-un autocar Eurolines, pe-o vara torida si fara aer conditionat. Dar cine sa indrazneasca sa-i spuna asa ceva unui sagetator dand pe-afara de optimism?”

Despre autenticitate si asumare

”Mi-am dat seama cat de greu imi e sa ma prezint. Daca-n anii anteriori aveam un bio lung si incarcat de experiente pozitive (link: http://www.calador.ro/sample-page-2/), acum  imi vine sa zic doar un “buna, sunt Raluca and I am so fucked up you can’t even imagine”. Si-atunci sa vezi cati fac pasi inapoi, cand vad un om dezgolit si vulnerabil, de care se sperie si-o iau la fuga. Caci, nu-i asa, cine mai are timp, in secolul vitezei, de problemele altora? Doar ca, total neasteptat, cativa au ramas sa-mi asculte povestea si sa si-o spuna si pe-a lor, experientele acestea de viata reusind sa ne aproprie mai mult decat orice altceva.

Au fost cateva carti care mi-au deschis ochii si mintea, si, desi imi spun mereu ca citesc de placere, in ultimul an am citit ca sa ma cresc, sa incep sa ma redescopar, sa ma cunosc mai bine, sa las rusinea deoparte si sa-mi accept vulnerabilitatea, dar si sa-i inteleg pe ceilalti (Tips: Rising strong, a lui Brene Brown, Lost Connections: Uncovering the real causes of depression and the unexpected solutions, de Johann Hari; Man’s search for meaning, de Viktor Frankl, tot ce-a scris Irvin Yalom si Andrew Solomon).”

Despre inceputuri si renuntari

”Am plecat la drum cu-n sac plin cu vise, sa duc la indeplinire ceea ce credeam eu, la acea vreme, ca-mi doresc sa fac in viata, dar realizez abia acum ca n-am facut mai nimic din ceea ce mi-am dorit atunci. Nimic n-a mai fost valabil in momentul in care am pus piciorul in Belgia si bine s-a intamplat.

Dupa ce-am fost pentru un semestru la facultate (alegand o directie doar pentru potentialul financiar, dar fara vreo placere), am renuntat. Mi-am dorit sa merg la universitate in Belgia si sa ajung mai apoi sa-mi scot familia din saracie si nefericire. Simteam ca asta-i rolul meu. Dar atunci am aflat primul lucru nou despre mine: ca nu pot sa fac ceva in care nu cred, care nu mi se potriveste si ca nu vreau sa intru astfel in viciosul cerc de la 9 la 5.”

O noua cale

”Urmatoarea perioada am petrecut-o facand voluntariat. Cateva luni in care mi-am pus intrebari continuu, dar fara a gasi vreun raspuns. In cele din urma, avand tot acel timp liber la dispozitie, mi-am dat seama ca cel mai mult mi-a placut sa-l petrec incercand tot felul de retete de prajituri. Si atunci s-a produs clicul! Facutul de prajituri m-a scos, la vremea aceea, din ceata, si cateva luni mai tarziu incepeam, in secret, cursurile la scoala de patiserie.

Doi ani si jumatate in care am invatat tot ce tine de lumea prajiturilor si nu numai, in care am copt zeci de mii de paini, de baghete, tarte si viennoiserie si-am crescut cat in ceilalti 20 de ani traiti pana atunci. Am invatat multe despre pietele de mancare, despre cum sa creezi produse de top din ingrediente de cea mai buna calitate si cum sa-i aduci la un loc pe toti acei “foodie lovers”, persoane interesate de un alt stil de viata, unul mai simplu, mai sanatos si mai calitativ.

Am invatat lucruri noi despre mine, despre altii, despre viata, iar acum, privind in urma, realizez cat de necesare au fost aceste experiente, facandu-ma sa ma cunosc mai bine, sa dau jos din straturi si sa las putin ca viata sa se intample fara ca eu sa intervin intr-un fel.”

Despre maini si lucrul manual

“Abia in momentul in care m-am vazut cu mana deteriorata si iesita temporar din lumea brutariei mi-am dat seama cat de mult inseamna pentru mine lucrul cu mana. 

In cele doua luni in care nu mi-am putut folosi mainile mi-am regandit intreaga viata. Asteptam cu nerabdare sa redevin stapana pe mainile mele si sa le pot folosi din nou in lumea prajiturilor, a facutului de flori din hartie, a scrisului pe blog sau de mana, in jurnale.

Am ajuns sa le apreciez mai mult si sa am grija de ele, fiind convinsa ca doar cu ajutorul lor voi avea mereu o paine pe masa si un trai decent.”

 

O viata traita constient si cu pasi mici

”Mi-a ramas un titlu de articol in minte, acum ceva vreme – Improving ourself to death – si ma gandeam cat de rapid am cazut si eu in acest trend, the fear of missing out, in care ne masuram pasii, orele de somn si mililitri de apa bauti, incercand sa fim cat mai eficienti si productivi, cand am putea sa ne eliberam de toate acestea si sa traim dupa propriile reguli, gasindu-ne echilibrul potrivit noua si nu cel impus de lumea high-tech in care traim acum.

Acum incerc sa ma bucur de viata, putin cate putin, sa calatoresc si sa ies cat mai des din zona de confort. Anul trecut, dupa o calatorie de aproape o luna petrecuta in Spania, in care am renuntat sa mai postez in social media si m-am deconectat total de lumea online si am revenit la cea reala, am devenit din ce in ce mai interesata de ecologie, despre consumerism si cum il putem combate, despre legaturile umane si cat de importante sunt comunitatile, dar si despre cum putem avea un impact pozitiv in “bulele” in care traim si abia apoi la o scara mai mare.

Cred foarte mult in puterea exemplului si desi nu pot spune ca am ajuns la cea mai buna versiune a mea, sunt recunoscatoare cand vad ca cei din jurul meu aleg sa consume constient si sa puna in aplicare cativa pasi mici, dar cu efect pe termen lung.”

Raluca si Jovis

”Ma bucur ca de-a lungul acestui drum catre o viata traita constient, asumat si pe indelete, am avut ocazia sa cunosc lumea Jovis. Sa invat de la ei, sa folosesc produsele si sa impart mai departe din bucuria pe care mi-o produc mie, inca de mai bine de 6-7 ani, de cand ne-am cunoscut.”

Produsele Jovis preferate ale Ralucai sunt sapunurile Secret Rose Garden si Morcov & Catina (”pentru parfumul neobisnuit, dupa care tanjesc in lunile de iarna si le face cumva mai agreabile”), uleiul Monoi de Tahiti (”aroma sa naturala ma face sa fiu intr-o constanta stare de visare”) si untul de corp cu Lavanda & Lamaie.


Sper ca v-a placut povestirea Ralucai si genul acesta de articol. Astept cu drag feedback de la voi si orice pareri si sugestii de oameni interesanti despre care v-ar placea sa cititi aici. Pe curand…pana la urmatorul articol! 🙂

Cu drag,

Ioana

 

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Warning: in_array() expects parameter 2 to be array, string given in /home/r46088jovi/public_html/wp-content/plugins/yikes-inc-easy-mailchimp-extender/public/classes/checkbox-integrations.php on line 121