In continuarea seriei de povesti din comunitatea Jovis, am stat de vorba cu Nicoleta de la Nicomade, care creeaza cele mai vesele, simpatice si haioase portrete de animale de companie si familii din lut polimeric. Sunt absolut grozave, iar migala care intra acolo, in procesul de creatie, mi se pare ceva fabulos!

M-am identificat perfect cu Nico atunci cand mi-a spus :”Ma simt norocoasa ca am reusit sa atrag cumva numai oameni cu care este o placere sa interactionez, care ma sustin constant, atat prin comenzi dar si prin incurajari.” Asa ma simt si eu. Combinatia de munca, pasiune, mestesug si apreciere este cel mai minunat sentiment si ma bucur sa pot publica aici pe blog povesti care au asta in comun. Sper sa va inspire! 🙂

Nicomade a aparut ca o nevoie de a evada din mijlocul cifrelor

“Sunt o visatoare in primul rand si imi place sa ma inconjor de frumos si de oameni creativi, care sa ma inspire. Visez la un crampei de verdeata si un atelier in mijlocul naturii. Dar, pana atunci, ma bucur de prezent, de coltisorul meu de apartament transformat in atelier, unde mesteresc zi de zi.

Dintotdeauna mi-a placut sa daruiesc, si, prin ceea ce fac in prezent, reusesc sa daruiesc emotii la o scara mai mare, in colturi de lume unde nu mi-am imaginat sa pot ajunge, chiar si sub aceasta forma.

Experienta mea profesionala este in domenul economic si Nicomade a aparut ca o nevoie de a evada din mijlocul cifrelor. Acum se suprapune destul de mult cu cine sunt eu, pentru ca este ceea ce ma preocupa cel mai mult si eu sunt singura care se ocupa de proces de la A la Z.

Si in alegerea numelui am tinut cont de acest aspect. Vreau sa fie cat se poate de evident ca interactiunea cu Nicomade este una cat se poate de personala, la capatul celalalt sunt eu, si imi pasa foarte mult de tot ce se intampla sub aceasta umbrela. Cred ca acest aspect lipseste din ce in ce mai mult in interactiunea cu magazinele online, de aceea prefer sa incurajez afacerile mici de cate ori pot, pentru ca stiu ca acolo este pus mult suflet.”

Totul este rezolvabil si temerile nu-si au rostul

“Am descoperit destul de tarziu pasiunea pentru lucrul manual (il apreciam, dar nu ma credeam capabila sa creez ceva cu propriile maini). A venit ca o dorinta de relaxare dupa orele petrecute la birou. A pornit de la a insira margelute pe ata, apoi la a le confectiona eu din lut polimeric.

S-a dezvoltat cumva natural. Dupa ce am creat primele bijuterii pentru mine, le-a venit randul prietenelor si colegelor. De la modelele simple am avut solicitari pentru unele mai complicate. Am acceptat toate provocarile care mi-au fost lansate, si asa am ajuns unde sunt acum.

Volumul de munca la Nicomade incepuse sa devina considerabil, iar job-ul de zi cu zi imi solicita tot mai mult din timpul liber, ca atare a trebuit sa fac o alegere, si a castigat Nicomade. A fost o decizie indrazneata pentru mine, caci sunt o persoana destul de conservatoare si tematoare, dar, de cand m-am aruncat cu totul in povestea asta, realizez ca totul este rezolvabil si temerile nu si-au avut rostul.”

Povesti din atelier

“Zilele din atelier nu seamana intre ele, ceea ce ma bucura, caci nu apuc sa ma plictisesc nicicum. La veselia mea generala din atelier participa si companionul meu simpatic, un hamster pitic (Pinky), care e mai dragalas pe zi ce trece.

Ceea ce imi place cel mai mult este sa creez obiecte personalizate (in special portrete de familie, de animalute si pasari, dar si figurine pentru tort). Imi plac din perspectiva lor unica si a emotiilor si povestilor din spatele lor, dar si a impactului puternic pe care le au asupra celor ce le primesc. Stiu ca vor fi pastrate si apreciate pentru multi ani, si, astfel, devine complet cercul experientei personalizate pe care vreau sa o creez prin ceea ce fac.

Cele mai frumoase experiente cu clientii sunt legate de reactiile lor atunci cand au tinut in mana creatiile mele. Au plans, s-au extaziat, au raspandit bucuria lor celor cunoscuti, mi-au transmis fotografii cu obiectele purtate sau in casele lor. Cu o parte dintre ei chiar am pastrat o relatie de prietenie, ceea ce mi se pare partea cea mai frumoasa a muncii mele. Ma simt norocoasa ca am reusit sa atrag cumva numai oameni cu care este o placere sa interactionez, care ma sustin constant, atat prin comenzi dar si prin incurajari.

Procesul in sine porneste de la cateva bucati de lut divers colorate, pe care le amestec si incep sa le modelez, detaliu cu detaliu, pana cand rezulta obiectul final. Sunt un om al contrastelor: pe cat de mult apreciez sa trec cu rabdare prin toate etapele procesului, pe atat sunt de nerabdatoare sa vad produsul finit.”

In zilele in care palmele ma dor, simt o bucurie si o satisfactie nemasurata

“Lucrul cu mainile mi se pare eliberator, e o forma de terapie. Nu folosesc manusi, imi place sa simt lutul in palme si sa vad cum prinde contur povestea din spatele fiecarui obiect.

Inca reusesc sa ma mai surprind cand vad ce rezulta din mainile mele, si imi apreciez evolutia. Cu toate astea, ma simt atat de mica in comparatie cu ce pot realiza cei pe care ii admir, asa incat, este o lupta continua intre a cere mai mult de la mine insami, dar si de a aprecia ceea ce pot face si am acum.

Apreciez fiecare batatura pe care o fac de la lucrul intens, si in zilele in care palmele ma dor, simt o bucurie si o satisfactie nemasurata. Pe cat de mult stiu ca depind de mainile mele si ar trebui sa le menajez, pe atat de mult imi place sa le stiu obosite, ca semn al unei zile productive.”

Despre echilibru

“M-am aruncat cu totul in povestea Nicomade, fiecare etapa m-a solicitat tot mai mult, incat am uitat complet de mine.

Asa ca, in perioada aceasta incerc sa imi aloc mai mult timp mie, sanatatii mele fizice si psihice. Am un teanc de carti ce asteapta sa fie citite, o bicicleta pe care s-a pus praful si pe care abia astept sa o scot la plimbare, niste plante culese si puse la presat, ce trebuie asezate intr-un ierbar. Mai sunt si cateva temeri personale pe care le-am tot evitat si care trebuie abordate, asa incat sa nu devina insurmontabile. Singurul lucru pe care l-am facut constant pentru mine a fost miscarea zilnica, si de la care de 4 ani nu fac rabat.”

Nico si Jovis

“Am facut cunostinta cu Jovis cand am primit in dar untul de corp cu Lavanda si lamaie, care m-a cucerit pe loc. Apoi am descoperit sapunurile, care au fost un cadou foarte frumos de Craciun (in special cele cu scortisoara si trandafiri).

The purifier este preferatul meu, il folosesc zilnic, fiind foarte bun pentru ingrijirea tenului gras.”

Comentarii

comentarii